Boli cu transmitere sexuala si  modalitati  de  prevenire

Infectia cu HPV - Virusul Papilloma Uman

HPV este un virus care se transmite usor si determina infectii foarte frecvente. Infectia cu HPV se produce de obicei prin contact sexual, dar uneori chiar contactul cutanat direct cu zona genitala poate fi suficient pentru transmiterea acestuia. Desi prezervativul este eficient in cazul multor boli cu transmitere sexuala si reduce riscul infectarii cu HPV, nu asigura protectie totala, iar de multe ori viata sexuala incepe inainte de folosirea acestuia.

 Pana la 80% dintre femei se vor infecta cu HPV de-a lungul vietii, iar 50 % dintre acestea cu tulpini care ar putea produce cancer de col uterin.

 Infectia cu HPV este foarte des intalnita la femei si la barbati. Totusi, femeile au risc crescut de infectie cu HPV comparativ cu barbatii. Femeile infectate cu HPV vor transmite foarte probabil infectia partenerilor lor sexuali, iar acestia o pot transmite mai departe.

Exista peste 100 de tulpini diferite cunoscute de HPV, impartite in cele cu risc crescut (oncogene sau cauzatoare de cancer) si cele cu risc scazut. Au fost identificate 15 tulpini de HPV oncogene asociate cu leziunile pre-canceroase sau cu cancerul de col uterin. Studiile efectuate arata ca tulpinile oncogene de HPV 16 si 18 cauzeaza aproximativ 70% dintre cazurile de cancer de col uterin in intreaga lume. Atat femeile mai tinere cat si cele mai in varsta sunt expuse riscului de a dezvolta cancer de col uterin, ca o consecinta a unei infectii noi sau a unei reinfectii cu unul din tulpinile oncogene de HPV.

 Tulpinile cu risc scazut pot cauza vegetatii anogenitale benigne fara legatura cu leziunile pre-canceroase. Examenul citologic al colului uterin (prin testare de laborator Babes Papanicolau)permite depistarea precoce a leziunilor precanceroase care au potentialul de a evolua spre cancer. Riscul aparitiei cancerului de col scade atunci cand femeile sunt examinate periodic, in cadrul programelor de depistare precoce. Cu toate acestea, depistarea precoce nu poate preveni infectia cu HPV si nici nu poate identifica toate leziunile.

 Prevenirea cancerului de col uterin se poate face prin vaccinare, aceasta fiind principala masura prin care prevenim infectia, asigurand un grad mare de protectie.

Bolile cu transmitere sexuala sau bolile venerice sunt infectii transmise prin contact sexual (normal, oral sau anal) dar care pot fi transmise si pe alte cai. Printre mijloacele de transmitere ale acestor boli, in afara de contactul sexual, mai putem intilni: contactul cu zona infectata, contactul cu obiecte infectate (ace, etc.) sau de la mama la fat, etc.
Aceste boli pot fi clasificate in doua mari categorii:
Bolile cu transmitere sexuala majore, din care fac parte:
- sifilisul
- gonoreea sau blenoragia
- sancrul moale
- granulomul inghinal
- limfogranulomatoza inghinala

Bolile cu transmitere sexuala minore, din care fac parte:
- uretritele negonococice (cele mai frecvente boli din aceasta categorie sunt provocate de chlamydii, mycoplasme,candida albicans, tricomonas vaginalis)
- tricomonaza urogenitala
- candidozele urogenitale
- herpesul genital
- vegetatiile veneriene
- molluscum contagiosum
- scabia
- pediculoza
- unele forme de hepatita virala.

Sifilisul apare in urma infectiei cu Treponema Pallidum. El poate fi primar, secundar, tertiar, poate avea forme congenitale (sifilisul congenital - in care copilul este infectat la nastere de catre mama bolnava) si alte forme nu foarte bine delimitate:
- latent - fara simptome dar cu rezultatele testelor pozitive
- forme de trecere intre secundar si tertiar, etc.
Primul simptom in cazul sifilisului primar este aparitia unei pete rosii (macula eritematoasa), care devine o eroziune, adancindu-se, si apoi o ulceratie care doare doar in cazul traumatizarii sau al suprainfectarii. La femei pot fi afectate labia, vaginul, uretra si perineul. La ambele sexe mai pot fi afectate regiunea anorectala, mamelonara, buzele, limba, amigdalele, etc. Complicatiile care pot aparea sunt fimoza, parafimoza, suprainfectari ale leziunii, blocajul cailor limfatice (limfedem) cu edemul penisului si a scrotului sau a labiilor.
Sifilisul secundar este considerat o stare septica cu Treponema - simptomele pot aparea in 3 - 6 saptamani, determinand aparitia silifidelor. Acestea sunt pete mici, roz - pal, care nu ies in relief si determina rozeola silifica sau care ies putin in relief pe piele (papule). Pot aparea stari asemanatoare gripei (lipsa poftei de mancare, dureri de cap(cefaleea) si musculare, articulatii ce dor, rinoree, etc). Se poate instala sifilisul latent sau cel tertiar, dar in ultima perioada acestea apar tot mai rar datorita tratarii la timp si a mijloacelor de informare in masa.

In cazul acestei infectii, primele simptome apar la 2 - 3 zile de la contactul sexual: secretii abundente galben - verzui, senzatii de usturime si arsuri, mucoasa congestionata, rosie, umflarea uretrei, etc. Aceste simptome pot disparea dupa 8 saptamani - dar disparitia nu marcheaza sfarsitul bolii, ci cronicizarea ei. Complicatiile ce apar sunt fimozele, prostatite, stricturi uretrale, etc. Gonoreea se transmite prin contactul direct cu mucoasele sau lichidele infectate si foarte rar prin folosirea in comun a obiectelor sanitare, prosoape, bureti, etc. Ea se poate trata cu antibiotice recomandate de medic si in cazul unei diagnosticari precoce, situatie in care si boala este necomplicata, tratamentul este de scurta durata.
Gonoreea are o frecventa mai mare in tarile in curs de dezvoltare, prezentand un risc mare de contaminare.

Chlamydia reprezinta infectia cu bacteria Chlamydia Trachomatis si este cea mai frecventa boala cu transmitere sexuala in tarile dezvoltate. Aceasta bacterie traieste doar in interiorul celulelor si este greu de depistat deoarece adesea decurge fara simptome (dureri la contactul sexual, scurgeri vaginale nu foarte abundente, senzatie de intepaturi, menstruatie neregulata, arsuri in timpul urinarii, etc). Ca si gonoreea, chlamydia se transmite prin contactul direct cu mucoasele sau lichidele infectioase. In ceea ce priveste tratamentul, acesta trebuie urmat de catre ambii parteneri (indiferent de absenta sau prezenta simptomelor) si dureaza intre 14 - 21 de zile, constand in antibioterapie tintita.

Aparitia scabiei presupune prezenta unui parazit femela care sapa un canal in piele in care depune 2 - 3 oua pe zi timp de o luna, ceea ce determina prurit tegumentar si iritarea pielii – leziuni de grataj. Transmiterea acestui parazit se face atat pe cale sexuala, cat si prin contacte curente - gen folosirea in comun de lenjerie si haine. Simptomele sunt reprezentate de mancarimi (prurit localizat) pe fata interioara a mainilor, intre degete, in regiunea sanilor si a organelor genitale. In privinta tratamentului, acesta se aplica atat partenerilor sexuali, cat si persoanelor care coabiteaza cu cei infectati cu scabia. Lenjeriile si obiectele personale folosite de persoanele infectate necesita dezinfectarea.

SIDA este prescurtarea pentru Sindromul Imunodeficientei Dobandite si marcheaza un deficit a sistemului imunitar dobandit ca urmare a infectiei cu virusul HIV. SIDA va predispune la diferite boli care afecteaza in mod tipic persoanele infectate cu virusul HIV si pe care in mod normal organismul ar trebui sa fie capabil sa le combata – infectii oportiniste. Ca toate virusurile, HIV nu are metabolism propriu si necesita o celula gazda pentru a se putea multiplica. Aceste celule gazda sunt, printre altele, celulele sistemului imunitar, limfocitele, globulele albe, celule sistemului nervos. Cercetatorii clasifica infectia cu HIV in diferite stadii. Prin SIDA se intelege stadiul in care sistemul imunitar este foarte slabit si in care pot sa apara diferite boli si tumori – forme de cancer. Evolutia unei infectii cu HIV difera de la o persoana la alta. La scurt timp dupa infectarea cu HIV, acesta incepe sa se inmulteasca foarte rapid, astfel incat in primele saptamani nu apar de obicei simptome (la inceput, eventuale stari gripale). Dupa 12 saptamani de la contaminare, prin testul cu anticorpi, se gasesc anticorpii construiti de virus.
Infectiile, oportuniste in cazul bolii SIDA, la un organism sanatos uneori nici nu se manifesta sau pot fi combatute cu destula usurinta. Virusuri nu prea periculoase precum Herpes simplex sau Herpes zoster pot duce la imbolnaviri grave. Toxoplasmoza, tuberculoza, citomegalia, PcP - o forma a pneumoniei si ciuperca Candida albicans sunt de asemenea boli caracteristice stadiului SIDA.
Portile de intrare in organism ale acestui virus sunt ranile deschise, suprafetele iritate, zgariate sau inflamate ale pielii si tesuturile sensibile gen mucoasa vaginala. Lichidele infectioase prin care acesta se transmite sunt sangele, sperma, laptele de mama, etc. si nu cele ca saliva, urina, transpiratie sau lacrimi.

In ultimii ani, bolile cu transmitere sexuala au crescut ca numar si vor creste in continuare daca nu se vor lua masuri drastice pentru combaterea mecanismului care permite propagarea acestor afectiuni in randul populatiei.
Cu toate ca s-au luat masuri pentru combaterea acestor boli si au aparut medicamente noi si eficiente de tratament, numarul acestor boli creste alarmant si apar cazuri noi la o parte insemnata a populatiei, ceea ce constituie pentru viitor un semn de alarma.
Probabil factorul social - economic in care ne aflam la ora actuala, existenta prostitutiei clandestine si a unui “vagabondaj” sexual mai mare permite inmultirea acestor afectiuni cu grave consecinte asupra populatiei si a starii de sanatate.
Contactele sexuale ocazionale mai ales cu persoane necunoscute, ingreuneaza desfasurarea unei anchete epidemiologice corecte, ceea ce face ca sursa de infectie sa nu fie descoperita, acest lucru fiind esential in stoparea fenomenului de extindere rapida a bolilor cu transmisie sexuala.
Educatia sanitara si antiveneriana a populatiei la ora actuala lasa de dorit fiind una din metodele cele mai eficace de prevenire si combatere a acestor afectiuni, ea nu este aplicata in mod corespunzator cu rezultate negative vizibile.

MASURI DE PREVENIRE:

--Cea mai sigura metoda de a scadea riscul de a contacta o BTS este sexul protejat, folosirea metodelor de protecţie mai ales în cazul unui comportament sexual cu risc crescut.
Controlul ginecologic regulat, in cazul femeilor, constituie a doua metoda ca importanta in cazul bolilor venerice sexuale, deoarece majoritatea femeilor sunt in imposibilitatea de a-si da singure seama de simptomele unor infectii genitale.
O mare importanta o are si amanarea debutului vieţii sexuale până la o vârstă la care suntem pregătiţi fizic şi psihic pentru ea.
Comunicare intre parteneri poate constitui de asemenea o metoda simpla si eficienta de a evita contactarea unei boli cu transmitere sexuala.
Evitati contactul sexual neprotejat cu o persoană care are simptomele unei BTS sau care e posibil să fi fost expusă la o astfel de boală.  LICEU