PRINTESO

E iarna si mie inima  pustie,

Cad fulgi usor de nea,

Cad deasupra mea

Cu ochi an-lacrimati;

Cu gandul tot la tine

Mie iarasi inima pustie

De dragul tau mai stau aici

De dragul amintirilor….

Cate, antrebari fara raspuns

Si cate lucruri mi-ai ascuns

Cata durere , cata tristete,

Si cate lacrimi mi-au curs;

De dorul tau ati scriu cu drag

Ati scriu, aceasta poezie,

Aceste randuri ale mele..

Aceasta clipa de tacere.

Mai am o poza de la tine

Mai am acel tradafir;

Acea mangaiere,

Acea tacere,acel sarut…

Pe pat te sarutam..

Iar tu ma mangaiai,

Erai tu “printesa mea”

Si eu “printul tau”…

TATA-L MEU

Miai dat viata sa vad lumea

Mai ajutata cum ai putut

Si la bine si la rau

Eu am fost copilul tau

Am fost bun am fost si rau

Numai tu stii cum sunt eu

An viata tu ai fost

Un simplu om dar cu folos

Tia placut sa ajuti pe altii

Zi ce trece zi ce vine

Vreau sa te-am numai pe tine

Am gresit si eu ca oricine altul

Sa ma ierti ca nu e bine

In batraneti ai sa ma chemi

Sa te igrijesc si eu

Cum mai grijit si tu pe mine

Sa te am la pieptul meu

Sa ati spun cantece de leagan

Sa-ti aduc la pat cafeaua

Zilele trec an truna

Trec si anbatranim si noi

Sa faca la fel copii mei

Sa fi al meu tata

Si sa fiu copilul tau

Prin straini tu ai umblat

Toti ani ai suferit

Toata viata tia fost greu

Ai fost la casa domnului

Sa te rogi pentru a ta familie

Sunt al tau copil

Sa ma ai pe veci al tau...

                                      Scriitorul ecestei poezii:  

                                    De: Anca Olimpiu Ciprian